as fi vrut sa inteleg

de ce,de fiecare data cand mi'am dorit ceva sau pe cineva din toata inima,am ramas cu mainile intinse fara a primi ceea ce imi doream?de ce,cand am pierdut,s'au gasit mereu oameni care sa imi arunce in fata "ti'am spus eu!",desi eu imi doream doar un strop de intelegere?
am multe intrebari la ora asta,si culoarea vorbelor nu e deloc intamplatoare.simt ca imi rup din suflet de fiecare data cand imi amintesc trecutul,si nu e vorba ca imi plang de mila,e vorba ca nu inteleg de ce noi,oamenii,ne incapatanam sa repetam greselile,pana la epuizare?
si l'as astepta pe el,sa imi dea o mana de ajutor in a intelege macar putin ce am de facut pe viitor,dar teama mi'e ca s'ar putea sa intru si mai adanc in ceata,daca deschid o discutie,catusi de putin serioasa si macar putin constructiva pentru subsemnata.asa ca imi desfasor intrebarile numai pentru mine si sper sa si gasesc ceva raspunsuri.asa ar fi normal,nu?
promit sa revin cu insemnari mai vesele,intr'una din zilele urmatoare!

de la tine

stau cu o tigare in mana si ma intreb ce mama naibii am cautat eu in clubul ala?poate trebuia sa te cunosc pentru a mai primi cateva lectii de viata,altfel nu'mi explic deloc "vizita" mea acolo.asteptandu'te sa apari,bat campii,incercand sa inteleg daca aparitia ta in viata mea a avut vreun rost.si cu cat incerc mai mult,cu atat ma gasesc fara cuvinte in fata adevarului.esti inca unul si atat....inca unul prin viata caruia voi trece fara sa las urme,care va uita sa ma sune,care va veni tarziu acasa si nu'i va pasa ca il astept....inca unul si atat!astept lectiile de viata,astept sa vina intelegerea,poate in felul asta voi reusi sa te accept asa cum esti si sa te las sa'ti vezi de viata.
pana se va intampla ceva...raman cu asteptarea si cu gustul amar care nu,nu'i de la tigari,e de la tine!